Educatia pacientului

Fiecare dinte are 2 părţi componente: coroana şi rădăcina.
Doar coroana este vizibilă în gură.
Rădăcinile sunt în os, sub gingie.
Gingia este un tip special de ţesut ce înconjoară gâtul dinţilor şi acoperă osul în care se află dinţii.
Dinţii din spate se numesc molari. Ei au 2 sau 3 rădăcini. Majoritatea celorlalţi dinţi au câte una.

Extracţia recentă a unui molar inferior a creat pe arcadă spaţiul X.
Dintele 6 superior devine nefolositor deoarece nu mai are un dinte pe care să mestece.
Pierzând un dinte de fapt nu veţi folosi doi. Pierzând doi, nu veţi mai folosi 4, şi aşa mai departe.

Dinţii din spate au tendinţa să erupă ( sa migreze si sa ocupe spatiul liber din gura)
Numai prezenţa dinţilor pe care să muşte îi opreşte din erupţie.
Acestui pacient i-a fost extras dintele din spaţiul X. Dintele superior 6 a erupt.
Neregularitatea rezultată pe arcada superioară crează astfel un spaţiu unde va stagna mâncarea.
Astfel de spaţii sunt foarte greu de curăţat, indiferent de cât de tare vă veţi osteni.
Dinţii necurățați duc la inflamarea gingiilor. De asemenea, se cariază mai repede.

Molarul 7 inferior împinge mâncarea în spaţiul dintre 6 (care este supraerupt) si 7.
Această presiune îl face pe dintele 7 superior să migreze dinspre dintele 6, şi astfel apare un spaţiu (săgeata).
Mâncarea va apăsa pe gingie cu multă forţă în acest spaţiu, ducând la inflamarea ei.
De asemenea, supraerupţia lui 6 lasă rădăcina să fie expusă în cavitatea bucală.
Rădăcina dezgolită se cariază mai repede decât coroana.

Dinţii din spate au tendinţa de a se înclina spre dinţii din faţă, şi de asemenea de a migra spre ei.
Remarcaţi spaţiul gol X, molarul 7 inferior este înclinat şi migrat spre spaţiul gol.
Acest molar îşi va continua mişcarea pe măsură ce muşcaţi pe el.

Un dinte înclinat va face o pungă gingivală spre rădăcina din faţă.
Pungile sunt spaţii anormale ce apar între dinte şi gingie.
În aceste spaţii rămâne mâncarea, dar şi placa bacteriană.
Pungile reprezintă o problemă pentru că nu le veţi putea curăţa oricât aţi încerca.
Mâncarea şi placa bacteriană accentuează inflamaţia gingiei.

Atunci când gingia din jurul dintelui este constant inflamată, osul din jurul dintelui va avea de suferit, înflamân-du-se şi el.
Osul inflamat devine mai moale şi în cele din urmă dispare.
Acest proces se numeşte boală parodontală.

Molarul 7 inferior s-a înclinat aşa mult încât molarul 7 superior nu mai calcă pe el.
Acest lucru îi permite molarului 7 superior să erupă şi el.
Săgeţile arată pungile parodontale, înflamaţia gingivală şi pierderea osoasă. Se pot observa cariile pe dinţii 6 şi 7 superiori, în special pe zonele de rădăcina expusă.

Ambii molari superiori sunt puternic cariaţi.
Caria se observă şi la molarul 7 inferior.
Boala parodontală (pungile parodontale, inflamaţia gingivală şi pierderea osoasă) se agreavează.
Cariile avansate au dus la infecţia pulpei dentare (nervii) dinţilor 6 si 7.
A apărut şi abcesul acestor dinţi (infecţia la vârful rădăcinii).
Pentru că sunt cariaţi foarte mult vor trebui extraşi.
Datorită inflamaţiei gingivale a dintelui 7 inferior apare pierdera osoasă la rădăcina din faţă, dar şi din spate
Acest dinte şi-a pierdut suportul osos şi de aceea va trebui extras.

Deoarece toţi molarii din această parte au fost extraşi, premolarii 5 nu mai au suport în spate, şi sunt împinşi în spate de forţele din timpul masticaţiei.
Mâncarea este înghesuită în spaţiul dintre dinţi (săgeţi), astfel apare inflamaţia gingivală, pungile parodontale şi caria.
La final vor trebui şi ei să fie extrasi.
După pierderea premolariilor, dinţii din faţă se vor înclina şi migra; va începe şi la ei boala parodontală.
Veţi pierde astfel şi dinţii din faţă.

Dacă nu vă veţi înlocui un molar lipsă, veţi declanşa un lanţ de procese: erupţia, înclinarea, inflamaţia, boala parodontală. Acest lucru poate duce la pierdera tuturor dinţilor.
Nu neglijati problemele dentare !